161–175 de abdomene

Abdomene în spațiu: exerciții fără gravitație

Iată o enigmă: cum faci un abdomen când nu există „sus”? Pe Pământ, întregul exercițiu depinde de gravitația care îți trage trunchiul înapoi spre podea, astfel încât abdomenul să aibă împotriva a ce să lucreze. Ia asta la o parte și un abdomen clasic pur și simplu nu mai are sens. Totuși, astronauții au în continuare nevoie de antrenamentul zonei centrale, probabil mai mult decât noi ceilalți, ceea ce a forțat agențiile spațiale să fie creative.

Exercițiul pe orbită nu este opțional. Viața în microgravitație înseamnă că mușchii primesc mult mai puțin din încărcătura zilnică cu care sunt obișnuiți, iar de-a lungul unei misiuni lungi tind să slăbească, inclusiv zona centrală. Și oasele și coloana sunt afectate. De aceea echipajele de pe Stația Spațială Internațională petrec o bună parte din fiecare zi făcând mișcare. O zonă centrală puternică contează în special pentru drumul de întoarcere, când corpul trebuie brusc să facă din nou față gravitației și să se mențină drept.

NASA s-a bazat pe echipamente pentru a rezolva problema. Dotarea de exerciții a stației include aparate de rezistență și cardio menite să conserve masa musculară, oasele și condiția cardiovasculară. Piesa centrală pentru lucrul de forță este Advanced Resistive Exercise Device, sau ARED, care folosește rezistență reglabilă pentru a imita senzația de ridicare a greutăților într-un mediu în care ganterele pur și simplu ar pluti în derivă. Echipajele fac și multă pregătire concentrată pe zona centrală la sol înainte de a fi lansate, astfel încât corpurile lor să fie cât mai pregătite posibil pentru cerințele orbitei.

Adaptarea propriu-zisă a abdomenului este locul unde lucrurile devin inventive. Deoarece gravitația nu poate oferi rezistența, astronauții substituie alte surse: benzi sau cabluri ancorate de un punct fix împotriva cărora trag, ori exerciții în care se trag singuri spre un punct de prindere și lasă abdomenul să facă treaba. Mișcări împrumutate din yoga și Pilates, care pun deja accent pe angajarea controlată a zonei centrale, se traduc surprinzător de bine într-un mediu fără greutate. Mușchii sunt tot solicitați; doar coregrafia nu seamănă deloc cu podeaua unei săli de sport.

Ce urmează este o întrebare deschisă și una amuzantă. Cercetătorii continuă să rafineze antrenamentele spațiale, iar printre ideile vehiculate pentru viitor se numără ședințe de realitate virtuală pentru a face mai puțin monotone blocurile lungi de antrenament și modalități mai bune de a simula o încărcătură asemănătoare celei de pe Pământ. Pe măsură ce misiunile se îndepărtează tot mai mult de casă, menținerea echipajelor puternice va deveni și mai importantă. Modestul abdomen, reinventat pentru gravitație zero, este un exemplu mic, dar grăitor despre cât de departe merg oamenii pentru a rămâne în formă oriunde.